Corbul

Iosif Anca

1. Corbul călător

Text:A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ” (Geneza 8:7).

Explicaţii: Corbul a efectuat câteva zboruri, în folosul stăpânului său, Noe, şi al tuturor vieţuitoarelor din corabie. Pentru păsări este o plăcere şi un har să zboare deoarece au aripi, dar au şi picioare cu care pot să meargă şi pe jos. La fel voi, copii, chiar dacă nu aveţi aripi, datorită energiei specifice vârstei, puteţi să „zburaţi”. Problema este dacă zburaţi (de la corabie – de acasă) în locurile unde aţi fost trimişi, efectuând returul la timp, după cum a făcut corbul: „ ducându-se şi întorcându-se”, sau zburaţi şi zburdaţi numai la joacă. Ne pare rău pentru copiii imobilizaţi la pat sau cu dizabilităţi, care nu pot „zbura”, dar părinţii suferă mult şi pentru cei leneşi, care ar putea „zbura”, dar nu îşi folosesc aripile. Vă recomand să vă ascultaţi părinţii atunci când vă trimit într-o parte sau alta: la magazin, la un vecin sau undeva pe câmp pentru a duce sau aduce poate doar o informaţie. Făcând voi aceste lucruri, părinţii pot să lucreze mai mult şi pentru voi este mai uşor să vă deplasaţi, ajutând astfel familia sau pe alţii.

2. Corbii muncitori

Text: „... cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, ...: «Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, ... Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo». El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. ... Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu” (1 Împăraţi 17:2-6).

Explicaţii: Corbii de la pârâul Cherit au fost mobilizaţi de Creatorul lor, să servească pentru o vreme un oaspete venit în zona lor. În mod obişnuit, corbii se hrănesc cu carne, dar pentru om trebuia să facă rost şi de pâine. Nu ştiu de la ce prieten s-au dus să ceară (Luca 11:5-10) în fiecare zi pâine, pentru a-şi servi musafirul, dar au pregătit masa de două ori pe zi, fără întârziere. Voi, copii, vă asemănaţi cu corbii, căci Domnul spunea: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte...” (Luca 12:24). Voi nu aveţi salar, dar aveţi ce să mâncaţi, pentru că Dumnezeu a poruncit părinţilor să vă hrănească. Aceasta vă place, dar dacă vi se porunceşte să serviţi şi voi pe alţii? Când este vorba de fraţi mai mici, oaspeţi, vă comportaţi ca şi corbii din vremea lui Ilie, care au pregătit zilnic două mese pentru profet? Poate vă trimit părinţii să duceţi zilnic mâncare la bunici sau la vreun sărac ce locuieşte în zona voastră. Vă duceţi cu bucurie sau croncănind ca şi corbii?

3. Corbi care se „roagă” lui Dumnezeu

Text:Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?” (Iov 38:41).

Explicaţii: Aminteam cuvintele Domnului, care arăta că păsările (deci şi corbii) nu se ocupă cu agricultura (nu seamănă şi nu au ce să secere), dar sunt hrăniţi de Creator. În textul din cartea Iov, sunt cuvintele lui Dumnezeu Tatăl, care evidenţia cum El pregăteşte hrana familiei corbilor, dar nu fără ca ei să se roage înainte de masă. Ei „strigă spre Dumnezeu”, iar El, în bunătatea Lui desăvârşită, dă pâine la toţi. Vă rog să vă cercetaţi dacă vă rugaţi în mod regulat, sau uneori vă este prea foame, sau vă grăbiţi să mergeţi la joacă, fără să mai aveţi răbdare să ziceţi „Tatăl nostru”.

Într-o familie de credincioşi, venea uneori un copil din vecini. El a rămas surprins văzând că familia gazdă se roagă regulat înainte şi după terminarea mesei, iar într-o zi a întrebat pe un copil de vârsta lui: „De ce vorbiţi cu Dumnezeu atunci când serviţi masa?” „Pentru că Lui îi cerem pâinea cea de toate zilele şi apoi îi mulţumim” răspunse copilul educat în spiritul adevărat al Bibliei. Nedumerit, copilul din familia de necredincioşi adăugă: „Tata nu cere pâinea de la Dumnezeu, el o cumpără de la magazin!” Nu ştiu ce i-a răspuns copilul din casă, dar bine ar fi fost să-l trimită la magazin, să întrebe vânzătorul de unde are pâinea. Apoi ar fi ajuns la brutar şi de acolo în câmpul cu grâu, să vorbească direct cu natura, care l-ar fi trimis la Dumnezeu.

Prin aceste predici scurte, vă îndemn în mod regulat să deveniţi copii ascultători; să vă duceţi unde sunteţi trimişi cu un scop bun, să munciţi pentru cei din jurul vostru şi să ştiţi că Dumnezeu întreţine viaţa pe pământ, de aceea trebuie să avem o viaţă de rugăciune regulată.

Dar, în încheiere vă anunţ cu toată solemnitatea că, dacă nu veţi deveni copii buni, se vor găşi corbi prin care veţi fi pedepsiţi: „Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur” (Proverbe 30:17). De ce să fii mâncat de corbi când poţi face lucruri cel puţin ca ei de importante şi folositoare?